Cum să vă familiarizaţi cu timpul de expunere

Schimbarea timpului de expunere al aparatului foto este o metodă de a regla expunerea generală a unei imagini. Însă are şi utilizări creative, dându-vă posibilitatea să controlaţi nivelul de estompare creată de mişcare (sau lipsa acesteia) din imagini.

Iată cinci sfaturi care vă ajută să înţelegeţi timpul de expunere şi să stăpâniţi mai bine arta fotografiei de acţiune, indiferent că fotografiaţi o zi a sporturilor şcolare cu un aparat Canon EOS R100 (care are un timp de expunere de până la 1/4000 s) sau natură sălbatică cu Canon EOS R7 (care oferă un timp scurt de expunere de până la 1/16.000 s).

Timpul de expunere este durata de timp în care obturatorul aparatului foto rămâne deschis şi, prin urmare, durata expunerii senzorului la lumină. Cu cât este deschis mai mult timp, cu atât mai multă lumină ajunge la senzor şi cu atât imaginea este mai luminoasă.

Timpul de expunere este un element al triunghiului expunerii – cei trei factori care determină expunerea unei imagini. Ceilalţi doi factori sunt diafragma şi setarea ISO. Diafragma se referă la mărimea deschiderii obiectivului, care afectează şi cantitatea de lumină care ajunge la senzor. Setarea ISO controlează sensibilitatea senzorului la lumină – o sensibilitate ISO mai ridicată are ca rezultat imagini mai luminoase, dar, de obicei, cu preţul creşterii zgomotului de imagine.

Un timp scurt de expunere, cum ar fi 1/1000 s, care înseamnă că obturatorul rămâne deschis doar o milisecundă, poate îngheţa mişcarea unui subiect în mişcare rapidă, cum ar fi un motociclist care se deplasează cu viteză. Cu toate acestea, un timp scurt de expunere înseamnă că în aparatul foto intră mai puţină lumină, astfel încât în mod normal veţi mări diafragma sau sensibilitatea ISO pentru a asigura o imagine bine expusă. Un timp de expunere foarte lung, cum ar fi de 1 secundă, ar duce la estomparea motociclistului în mişcare.

Majoritatea aparatelor foto EOS au un mod special de scenă „Sport”, care va configura automat expunerea şi setările de focalizare ale aparatului foto pentru fotografierea subiecţilor în mişcare. Acesta vă va oferi rezultate excelente, însă puteţi avea mai mult control când doriţi să fiţi creativ, să creaţi un anumit efect sau să reglaţi pentru circumstanţe specifice, cum ar fi atunci când fotografiaţi de la distanţă, cu aparatul foto în mână, un subiect care se mişcă rapid.

Pentru a ţine sub control timpul de expunere, setaţi aparatul foto la Prioritate de timp de expunere (sau Tv, ceea ce înseamnă Valoare timp de expunere). Puteţi seta timpul de expunere rotind selectorul principal al aparatului foto sau utilizând ecranul tactil disponibil pe multe aparate foto EOS, inclusiv EOS R50 şi EOS R8. Aparatul foto va regla automat diafragma pentru a produce o expunere standard. Dacă doriţi să preluaţi controlul complet, comutaţi la modul Manual (M) şi puteţi alege orice combinaţie de setări doriţi.

Cel mai mic timp de expunere disponibil variază între modele şi, de asemenea, în funcţie de modul de declanşare pe care îl selectaţi – puteţi alege între obturator mecanic şi electronic. Obturatorul mecanic al unui aparat foto Canon EOS ajunge de obicei la 1/4000 s sau 1/8000 s, în timp ce obturatorul electronic al modelelor mirrorless avansate din sistemul EOS R poate fi mult mai rapid – până la 1/64.000 s la EOS R3. Cel mai lung timp de expunere setat automat este de 30 de secunde. Dacă doriţi expuneri mai lungi, de exemplu, pentru a fotografia focuri de artificii sau pentru fotografia cu dâre de lumină, puteţi selecta modul Bulb. În acest mod, obturatorul se deschide atunci când apăsaţi butonul declanşatorului şi rămâne deschis până când îl apăsaţi din nou.

Trebuie să ţineţi cont de două aspecte la alegerea timpului de expunere: dacă este suficient de scurt pentru a evita neclaritatea cauzată de mişcarea aparatului foto când fotografiaţi cu aparatul în mână – cunoscută şi ca „tremur al aparatului foto” – şi cât de repede se mişcă subiectul.

Timpul de expunere de care aveţi nevoie pentru a evita mişcarea aparatului foto depinde de o serie de lucruri, inclusiv de vânt şi dacă utilizaţi un obiectiv sau un aparat foto cu stabilizare încorporată a imaginii. Însă distanţa focală a obiectivului este cel mai important factor. Cu cât măriţi mai mult, cu atât mai mult se va observa tremurul.

Ca regulă generală, pentru a elimina această problemă puteţi încerca să utilizaţi un timp de expunere echivalent cu inversul distanţei focale efective sau mai mic. Astfel, cu obiectivul setat la 50 mm, utilizaţi 1/50 s sau mai puţin, iar cu un obiectiv de 200 mm, utilizaţi 1/200 s sau mai puţin. Apoi, trebuie să ţineţi cont şi de viteza subiectului – citiţi mai departe.

Timpul de expunere necesar pentru a îngheţa un subiect în mişcare depinde de distanţa acestuia faţă de aparatul foto, direcţia în care se deplasează şi viteza acestuia, însă, probabil veţi avea nevoie de un timp de expunere mai scurt decât aţi putea crede. Un timp de expunere de 1/250 s va îngheţa un subiect care se mişcă lent, cum ar fi o persoană care merge, dar va trebui să mergeţi până la 1/1000 sau chiar 1/4000 s pentru fotografii clare ale subiecţilor mai rapizi, cum ar fi păsările în zbor şi maşinile care se deplasează rapid. Fiţi pregătit să creşteţi setarea ISO pentru a menţine o expunere corectă când folosiţi timpi de expunere mai scurţi, în special când fotografiaţi sporturi şi natură sălbatică.

Dezavantajul îngheţării acţiunii este faptul că nu mai arată deloc a acţiune. Deseori, fotografiile cu subiecţi în mişcare au un aspect mai dinamic dacă subiectul este clar, dar fundalul este estompat. Pentru a obţine acest efect, asiguraţi-vă că timpul de expunere este suficient de mare pentru a obţine puţină estompare, apoi deplasaţi aparatul foto odată cu subiectul, la aceeaşi viteză cu care se deplasează acesta. Aceasta se numeşte panoramare – aflaţi mai multe în ghidul nostru util pentru panoramare.

Când realizaţi videoclipuri, o regulă utilă este să setaţi un timp de expunere de aproximativ 1/2R, unde R este rata de cadre la care înregistraţi. De exemplu, dacă filmaţi în 4K 60p pe Canon EOS R10, timpul de expunere ideal este de aproximativ 1/125 s – puţin peste dublul ratei de 60 cps la care aparatul foto înregistrează. Aceasta evită estomparea creată de un timp de expunere prea lung, dar previne apariţia de imagini sacadate, aşa cum s-ar întâmpla dacă aţi folosi timpi de expunere mai scurţi.

Puteţi utiliza o expunere relativ lungă – un timp lung de expunere, mai mare de o secundă, să spunem – pentru a estompa intenţionat o imagine sau pentru a estompa doar elementele în mişcare dintr-o scenă altfel clară. Totuşi, pentru a evita supraexpunerea fotografiei, va trebui să utilizaţi o diafragmă închisă (număr f mai mare, cum ar fi f/16 sau f/22), o setare ISO mai mică sau un filtru ND pentru a limita cantitatea de lumină care intră în aparatul foto. Acum puteţi fie să mişcaţi aparatul foto în timpul expunerii (ceea ce va cauza estomparea întregii fotografii), fie să utilizaţi un trepied pentru a menţine aparatul foto stabil, astfel încât numai părţile în mişcare dintr-o scenă să fie estompate. Încercaţi această ultimă tehnică pentru a atenua valurile şi apa curgătoare dintr-un peisaj sau pentru a estompa vehiculele şi mulţimile de oameni dintr-o scenă citadină.

Pentru expuneri mai mari de 30 de secunde, utilizaţi modul Bulb. Unele aparate foto Canon au o setare „B” pe selectorul de mod, iar altele trebuie setate la „M” (Manual) ca să puteţi derula timpii de expunere pentru a ajunge la „BULB”. Un temporizator de la distanţă sau o telecomandă cu cablu poate ajuta la eliminarea riscului de apariţie a trepidaţiilor la apăsarea butonului declanşator. Puteţi folosi şi aplicaţia Canon Camera Connect pentru a vă controla aparatul foto de la distanţă, de pe smartphone.

Înţelegând timpul de expunere şi cum să îl utilizaţi veţi putea profita la maximum de aparatul foto şi obiectiv, ajutându-vă să realizaţi imagini excelente de fiecare dată.


Articol scris de Marcus Hawkins şi Pete Wolinski