Barcelona street photographed by Christopher Anderson using the Canon EOS M5

Acasă

Fotojurnalistul autodidact Christopher Anderson s-a născut în Canada, a crescut în partea de vest a Texasului şi a trăit la New York pentru cea mai mare parte a vieţii sale adulte. Membru al prestigioasei organizaţii Magnum Photos şi până nu demult primul fotograf în rezidenţă la New York Magazine, el îşi construieşte acum un nou cămin la Barcelona alături de familia sa. Am discutat cu el în timp ce explora noile împrejurimi pentru a descoperi mai multe despre ideea sa de casă, abordarea sa faţă de fotografia de stradă şi ce înseamnă pentru el un aparat foto bun.

Călătoria acasă

Stradă din Barcelona fotografiată de Christopher Anderson utilizând aparatul Canon EOS M5Pentru Chris acasă înseamnă în primul rând legături – cele cu familia sa, cu sunetele şi ritmul străzilor şi cu oamenii din locurile în care trăieşte. Dar pentru a descoperi unde este de fapt acest acasă a parcurs o adevărată călătorie.

„Am plecat din locul în care am crescut la o vârstă fragedă şi am trăit în multe locuri, călătorind în jurul lumii în căutarea exoticului. Curiozitatea şi un spirit al aventurii m-au ajutat să avansez, dar privind în urmă realizez că m-au ajutat şi să înţeleg ce înseamnă pentru mine acasă.”

„Înainte de a avea o familie, călătoream aproape constant – trăind în continuă mişcare – şi acasă însemna pentru mine locul în care mă trezeam în fiecare zi. Nu aveam propriu-zis un cămin, deşi plăteam chirie undeva, pentru că nu simţeam că aparţin unui loc. Dar în spatele acelei mişcări continue exista o încercare de a căuta un loc căruia să-i aparţin, sentimentul căutării unui cămin.”

„Naşterea fiului meu şi cartea SON pe care am realizat-o despre el m-au făcut să privesc pentru prima dată împrejurimile cu care intram în contact. Abia atunci am înţeles că acasă e mai mult spaţiul intim pe care îl împart cu oamenii pe care îi iubesc şi mai puţin un loc, un oraş sau o anumită casă.”

„Însă toate călătoriile şi fotografiile făcute până atunci mă pregăteau pentru a putea face acele imagini cu fiul meu. Şi mi-au oferit ceea ce căutam întotdeauna la o fotografie – o conexiune reală la o experienţă universală care era şi pentru mine complet unică.”

„De la momentul cărţii mele SON simt, de asemenea, că o mare parte a muncii mele este de a explora continuu ideea de acasă – mergând în cercuri concentrice de la nucleul familiei mele. Barcelona este o altă continuare a acelei călătorii personale. Încă îmi mai fotografiez casa, iar acesta este doar un alt loc în care fac asta.”

Crearea legăturilor emoţionale

Chris descrie fotografia ca pe „un dispozitiv care creează o interfaţă între mine şi lucrul la care mă conectez” şi ca pe „o scuză pentru a mă conecta şi a descoperi mai multe despre mine”. Dar recunoaşte că poate dura ceva timp să stabileşti o legătură emoţională într-o nouă casă sau să te apropii de calitatea pe care o caută – acel element rar care ajunge până la tine şi te tulbură.

„Atunci când privesc fotografiile mai vechi făcute într-un loc complet nefamiliar pentru mine pot să văd că există elementul noilor descoperiri. Totul arată minunat, cu un sens al prospeţimii şi al noutăţii exotice, dar după ce trec de acest stadiu şi merg mai în profunzime, imaginile încep să apară.”

Soare şi umbre în Barcelona surprinse cu aparatul foto mirrorless EOS M5

„De pildă, când am început să fac fotografii pentru proiectul care a devenit albumul meu SON, nu am privit procesul în context profesional – eram doar un tată care face fotografii familiei sale. Am fost surprins să aflu cât de organice erau aceste imagini şi am realizat că asta e ceea ce căutam la o fotografie. Nu încercam să creez imagini frumoase – vedeam ceva la care eram conectat. Acelaşi lucru era valabil pentru orice fotografiam. Cu cât înţeleg mai bine ceva, cu atât mai organice sunt imaginile şi cu atât mai mult adevăr emoţional investesc în imagine.“

„Astfel că atunci când parcurg imaginile în timpul editării, nu caut lumina, compoziţia sau expunerea perfectă – caut o imagine care să mă oprească din ceea ce fac şi să mă tulbure; o imagine care să mă implice emoţional. Şi acesta e şi singurul mod în care poate fi interesant pentru altcineva – dacă atinge o coardă sensibilă din interiorul lor.”

Christopher Anderson fotografiază o femeie între două vârste într-o rochie florală cu ajutorul aparatului foto EOS M5

„Toate jocurile de combinaţii de lumină, culoare etc. sunt în final vată de zahăr – nu sunt cele care fac imaginea să ajungă la cineva – toate lucrurile acelea sunt doar o reclamă atrăgătoare. Sper ca adevăratul conţinut emoţional al imaginii să fie ceva la care oricine să se poată conecta. Uneori e vorba despre ceva ce nu poate fi explicat, articulat sau denumit, însă e acolo. Este magia care face ca o imagine să iasă în evidenţă dintre celelalte şi să capteze atenţia. Oricine poate face o poză frumoasă, dar asta nu e de ajuns pentru mine – vreau ca imaginile mele să creeze o conexiune mai profundă”

„Activitatea mea a cuprins totul, de la fotografie de război la portretistică şi tot ce se află între ele cu multiple limbaje vizuale, dar îmi place să cred că există ceva care le uneşte şi anume această senzaţie a unei conexiuni emoţionale.”

Poezia străzilor

Intrând în legătură cu oameni şi locuri necunoscute din Barcelona, Chris a explicat că scopul său a fost să capteze ceea ce descrie ca senzualitatea şi poezia străzilor:

 Reflexii pe un pavaj ud surprinse cu aparatul foto mirrorless EOS M5 de la Canon

„Cel mai frumos lucru la fotografia de stradă este că îţi oferă posibilitatea de a observa şi de a te conecta. Practica în sine presupune şi o disciplină – ca atunci când cânţi la un instrument muzical – care atinge o anumită frecvenţă a observaţiei practicate. Seamănă puţin cu găsirea unui post de radio – la început auzi zgomot static, iar apoi brusc te conectezi la sunetul muzicii şi simţi ritmul locului în care te afli. Singurul mod în care o pot descrie e ca o plăcere senzuală.”

„Iar pe stradă găseşti acel praf magic care se depune pe imagine – poate e lumina, poate e compoziţia care o aduce la viaţă. Însă în special lumina are un mod de a schimba o scenă şi de a o cuprinde în această strălucire din altă lume, infuzând o situaţie cu ceva care trece dincolo de culori, acţiune sau geografia locului. Caut destul de mult lumina, dar cred că aceasta e intuitivă, ceva ce poate fi simţit, nu văzut. Lumina e dincolo de mişcare.”

 Christopher Anderson fotografiază o fată cu păr roşcat pe o stradă din Barcelona cu ajutorul aparatului M5

„În cele din urmă, fotografiile mele sunt sau nu o reflectare a experienţei mele, iar când mă aflu pe străzi sper să surprind poezia, nu un raport de ştiri! Când se concretizează totul – precum fata cu tricou alb-negru şi păr roşcat spectaculos care merge înspre umbrele întunecate şi lumina puternică a unei străzi înguste – aceasta e poezie”

Un aparat foto bun

Pentru a surprinde poezia străzilor din Barcelona, Chris a utilizat noul aparat foto mirrorless EOS M5 de la Canon, compact şi uşor, care cuprinde multe dintre atributele pe care le caută la un aparat bun – să fie uşor de folosit, cu o portabilitate mare şi o performanţă de captură proverbială.

„Un aparat bun ar trebui să poată fi utilizat în mod natural. Vreau să reacţionez rapid la o scenă şi să nu fie nevoie să mă gândesc la mecanica ei – asta rupe magia imaginii în cazul meu. Un aparat care poate facilita surprinderea unei conexiuni emoţionale este mai important decât specificaţiile tehnice. Un aparat mic şi uşor precum EOS M5 este minunat mai ales atunci când trebuie să parcurg pe jos distanţe mari – precum cele 5 mile pe care le-am parcurs la şedinţa foto cu Barcelona!”

Am lucrat în construcţii, unde fiecare om are propriul ciocan pe care îl cunosc şi cu care se simt confortabil. Acelaşi lucru e valabil pentru aparatul foto; trebuie să ştiu cum va reacţiona şi să mă simt confortabil lucrând cu el, pentru a mă putea baza pe el ca o extensie a ochilor şi a mâinilor mele. Trebuie să ştiu că va ţinti acolo unde îmi doresc! Aparatul foto EOS M5 a reuşit să facă acest lucru.”