Cum să vă faceţi remarcat în fotografia de modă

Fotografia de modă este o industrie vie şi plină de energie, dar adesea percepută ca fiind exclusivistă şi dificil de accesat. Aici, doi tineri fotografi vorbesc despre parcursul lor, procesele creative şi peisajul în evoluţie al fotografiei de modă.

Nina Zimolong trăieşte şi lucrează în Cape Town, Africa de Sud. Dragostea ei pentru fotografie s-a născut din pasiunea de a surprinde femeile africane, inspirându-se din natură şi din spaţiile exterioare. Ian Hippolyte, stabilit la Londra, Anglia, şi-a început cariera creativă printr-un interes pentru film şi a realizat curând că estetica şi cinematografia erau cele care îl captivau cu adevărat. Tranziţia lui către fotografia de modă a fost determinată de o credinţă pe care o împărtăşeşte cu Nina: la baza sa stă arta de a spune poveşti

„Moda este destul de puternică ca instrument de povestire în general”, explică Ian. Nina este de acord, adăugând: „În fotografia de modă este o poveste mai profundă, pentru că este vorba despre ţinută, despre mişcarea modelului, despre postură, despre locaţie, despre lumină – este vorba despre tot.”

În cazul lui Ian, îşi spune cuvântul şi influenţa video. Acesta tinde să încorporeze lumina şi mişcarea în lucrările sale, aducându-şi imaginile la viaţă. Aceasta se poate manifesta prin „mişcarea părului, sau mişcarea hainelor, sau estomparea uşoară a luminii pentru a crea acel sentiment de mişcare şi de energie.”

Ţelul său este să creeze fotografii care „să pară că a surprins ceva în mişcare” şi astfel să vă atragă într-o poveste mai amplă.

Nina şi Ian au încă ceva în comun: amândoi se inspiră din oraşul în care locuiesc.

Diversitatea Londrei îl inspiră pe Ian în a crea. De la clădiri vechi din cărămidă la zgârie-nori moderni din sticlă, amestecul de istorie culturală şi modernitate al oraşului oferă decoruri infinite pentru şedinţele sale foto. Această diversitate este surprinsă şi în fotografiile sale. Într-o şedinţă foto recentă, modelul purta un costum de designer croit la comandă, asortat cu un durag roşu lung, un accesoriu textil care se mulează pe cap.

„Combinăm o casă de modă couture franceze cu elemente asociate ale culturii afro-americane”, comentează Ian. „Cred că asta îmi place cu adevărat la Londra – diversitatea.”

În contrast, Nina îşi găseşte muza în frumuseţea naturală uimitoare a oraşului Cape Town. „Peisajul include dune de nisip, apoi un lanţ muntos, apoi plaje care par desprinse din Maldive. Cape Town este pur şi simplu impresionant prin ceea ce poate oferi”, spune ea.

Industria fotografiei de modă a fost istoric dificil de accesat. Din experienţa lui Ian, există mulţi „gardieni”. Cu toate acestea, reţelele sociale ajută la deschiderea porţilor. Platforme precum TikTok şi Instagram le permit fotografilor aflaţi la început să îşi expună lucrările, să împărtăşească conţinut din culise şi să se conecteze cu audienţa din întreaga lume. „Îţi permite să vezi munca multor persoane care nu apar în reviste”, spune Ian.

Nina afirmă că TikTok, în special, a încurajat o competiţie sănătoasă. „Dacă nu există competiţie, aceiaşi profesionişti vechi creează aceleaşi lucrări plictisitoare, iar oamenii nu rămân vigilenţi”, spune Nina. „Sunt lucrări noi şi unice, de la oameni noi, iar acesta este un lucru bun.”

Atât Ian, cât şi Nina speră ca industria să continue să îmbrăţişeze perspective diverse şi noi abordări creative. „Sper ca următorii cinci până la zece ani să deschidă industria puţin mai mult”, spune Ian.

Pentru cei care doresc să se facă remarcaţi în fotografia de modă, Ian recomandă să fiţi voi înşivă. „Asta vă diferenţiază, aşa că găsiţi-vă stilul şi vocea, rămâneţi fideli acestora şi dezvoltaţi-le.”

Aceasta ar putea însemna să fiţi autonomi şi să vă descurcaţi cu resurse limitate, cel puţin la început. La începutul carierei sale, Ian dezvăluie că obişnuia să experimenteze cu prietenii în studiouri improvizate. „Ne-am instalat în sufragerie, cu una sau două lumini ieftine de pe eBay”, îşi aminteşte el. şi Nina susţine să fiţi ingenioşi în acest fel. Mărci precum Maison Schiaparelli au inspirat-o prin utilizarea unor ţinute extravagante, iar ea nu crede că lipsa accesului la couture în Africa de Sud ar trebui să o limiteze. „Dacă nu am acces la ceva, asta nu înseamnă că pur şi simplu nu pot fotografia acel lucru. De ce să nu îl fac eu însămi?”, spune ea cu încredere.

În acelaşi timp, Ian spune că trebuie să vă asiguraţi că învăţaţi cum să lucraţi cu alte persoane. La o şedinţă de modă, veţi întâlni stilişti, artişti de makeup şi mulţi alţii, deci abilitatea de a colabora este esenţială.

În plus, Ian recomandă: să „faceţi munca pentru care doriţi ca oamenii să vă caute. Dacă ştiţi că vreţi să fotografiaţi portrete alb-negru, de exemplu, atunci faceţi asta, rămâneţi consecvenţi şi deveniţi foarte buni la asta. Potenţialii clienţi vă vor recunoaşte pentru cine sunteţi şi vă vor aborda atunci când îşi vor dori stilul vostru.”

Sfaturile Ninei sunt similare: „Pur şi simplu treceţi la treabă. Uitaţi-vă la o imagine şi întrebaţi-vă: «Cum pot să creez asta cu ce am la îndemână?» Chiar dacă unii o vor respinge, va exista o persoană care o va aprecia.”

Fotografia de modă este un domeniu dificil, dar plin de satisfacţii. Cu instrumentele potrivite, o viziune puternică şi puţin noroc, este posibil să vă construiţi propriul spaţiu. Pentru Ian, Nina şi mulţi alţii, obiectivul este o industrie a modei „democratizată”, una în care fotografii din medii diferite au posibilitatea de a-şi transmite poveştile unice prin intermediul obiectivului.

Citiţi mai multe:

• Emmanuel Oyeleke: un parcurs creativ
• Conţinutul kitului pentru fotografia de modă

Articol scris de Mabinty Taylor-Kamara