Fotografierea secretelor naturii: povestea unui proiect de resălbăticire

Vârfuri de stânci bătute de vânt, mlaştini din apropierea lacurilor şi păduri liniştite – habitatele naturale sunt preferate de vieţuitoarele sălbatice şi de fotografii de peisaje care au răbdarea să documenteze creşterea şi schimbările treptate pe parcursul anotimpurilor. Uneori, însă, fotografia poate înregistra şi sărbători schimbări şi mai profunde odată cu trecerea timpului, cum ar fi resălbăticirea unei cariere abandonate care este recucerită de natură.

Gayle, fotografa din spatele Natured Secrets, este pasionată de biodiversitate şi resălbăticirea spaţiilor verzi. A documentat creşterea lentă a unui proiect britanic de resălbăticire chiar la uşa ei şi speră că munca sa îi va inspira şi pe alţii să redea naturii o porţiune mică din grădinile lor.

Povestea a început cu 20 de ani în urmă, când Gayle a plantat o pădurice în spatele casei sale din lanţul munţilor Penini din nord-vestul Angliei, transformând o carieră dezafectată şi o fostă fermă de nurci într-un refugiu înfloritor pentru vieţuitoarele sălbatice.

Acum, după ce zona a fost cucerită din nou de animale şi vegetaţie, aceasta îndeplineşte ambiţia lui Gayle – o „călătorie a speranţei” – de a nu mai avea graniţe între grădina ei şi această zonă restaurată, prin crearea unui loc cu adevărat sălbatic.

„Când am ajuns aici, am vrut să ofer acestui spaţiu deschis o «identitate locală», pentru a-mi lega relaţia cu acest loc de mediul înconjurător”, spune Gayle, care are o diplomă de master în Ştiinţa conservării şi ecologie de la Lancaster University. „Peisajul iniţial a fost transformat de activitatea industrială, care a lăsat în urmă un teren pustiit. Însă de când au încetat lucrările în carieră, locul a început să fie recucerit de natură. A avut loc o renaştere.”

„Am început prin a imita această transformare şi a ancora cât am putut din grădină în peisajul înconjurător, acolo unde nu existau graniţe vizibile între ele. Nu m-am gândit niciodată că vom avea o grădină ca atare. Nu făceam decât să «îmblânzim natura».”

Pe măsură ce terenul începe să-şi revină încet, Gayle vede această călătorie ca fiind ideală pentru un proiect fotografic pe termen lung. „Am studiat câţiva ani la Chelsea School of Botanical Art şi mereu am simţit că [terenurile] merită să fie documentate”, spune ea. „Poate că asta se întâmplă în diverse reviste şi pe un microsite web, dar pentru mine este o împărţire între ştiinţă şi creativitate. Acolo am sperat că fotografiile mele pot fi puţin diferite.”

„Cariera părăsită poartă cicatricile trecutului nostru industrial, dar terenul este recucerit treptat de natură. Având în grijă o zonă cu un amestec uluitor de istorie, industrie, geologie, floră şi faună sălbatică, sunt dornică să înregistrez transformarea terenului, dezvoltarea şi creşterea biodiversităţii, folosind fotografia pe post de jurnal.”

Acum, zona abundă de vieţuitoare sălbatice, printre care iepuri de câmp, bondari, ciocârlii, găinuşe-de-baltă, nagâţi, libelule mici albastre, vânturei şi căpriori, aşa că e uşor de înţeles de ce a devenit un paradis pentru fotografie. Gama vastă de culori a zonelor umede, păşunilor şi tufelor pădurii, împreună cu o fâneaţă plină de flori, a atras o mulţime de vieţuitoare sălbatice variate.

„În ultimii 20 de ani, am contribuit la regenerarea terenului, expunând izvoarele de apă dulce pentru a mări văile din zonele umede şi a lega iazurile din piatră existente de o serie de noi iazuri necăptuşite”, spune Gayle.

„Am plantat păduri de foioase cu specii native, am urmărit copacii cum cresc şi sunt învăluiţi încet de muşchi catifelat, care oferă un mediu verde şi luxuriant pe tot parcursul anului, susţinând astfel o mulţime de vieţuitoare. Ramurile şi trunchiurile sunt acoperite cu un strat gros de muşchi, care seamănă cu nişte lumi pierdute în miniatură, atunci când le priveşti de aproape şi le măreşti.”

Dacă alegeţi să vă documentaţi propriul proiect, poate un colţ de grădină pe care l-aţi redat naturii, asiguraţi-vă că aveţi aparatul foto şi obiectivul potrivite. Gayle foloseşte aparatul foto Canon EOS 6D Mark II, împreună cu unul dintre obiectivele ei macro pentru a surprinde aceste lumi mărunte. „Aparatul foto ne oferă capacitatea de a fi una cu un organism specific, fie el o floare privită de aproape, o insectă sau sporii de pe dosul unei ferigi”, spune ea. „Începi să vezi lucruri pe care nu le-ai mai remarcat până atunci, iar asta m-a făcut să conştientizez mai bine cum ne putem conecta mai mult cu natura prin intermediul obiectivului.”

Această legătură este consolidată de când a apărut o familie de strigi după lucrările de restaurare la un şopron, pe care Gayle şi meşteri specializaţi în construcţiile cu piatră fără mortar l-au reconstruit folosind piatră din fosta carieră. Acum, şopronul este un nou cămin pentru păsări.

„Învăţând să «văd» cu aparatul foto şi aşteptând în tăcere să iasă strigile, pot să observ mai mult”, spune Gayle. „Observ mişcarea firelor de iarbă, schimbările luminii, moliile, păsările şi florile pe care le ating acestea. Pentru o clipă devin pradă când obiectivul surprinde ghearele păsării în timp ce se roteşte deasupra mea în cerc, apoi totul se schimbă când mă mişc. Eu devin atunci vânătorul.”

Gayle foloseşte un al doilea aparat foto DSLR full frame cu o selecţie de obiective EF mai lungi. Păstrând un corp de aparat pentru obiectivele macro şi altul pentru teleobiective, nu ratează niciun moment, nemaifiind nevoită să schimbe obiectivul. Aceste instrumente o ajută să surprindă cerul spectaculos şi păsări în zbor, cum ar fi aceste strigi, stabilizarea imaginii fiind deosebit de importantă, deoarece nu foloseşte trepied.

„Am nevoie de distanţa focală a fabulosului meu obiectiv EF 600mm f/4L IS III USM pentru a mă apropia mult de strigi”, spune ea. „Aici sunt departe şi nu există niciun adăpost, aşa că nu pot să stau degeaba şi să sper că o să văd o căprioară sau o pasăre de aproape. E greu până şi să fotografiez un măcăleandru pentru că arborii sunt foarte mari. Ştii că o să obţii cele mai bune cadre cu obiectivul de 600 mm pentru că oferă imagini clare, fiind un obiectiv cu distanţă focală fixă, în timp ce Canon EF 100-400mm f/4.5-5.6L IS II USM îmi oferă posibilitatea de a apropia şi a depărta cadrul pentru a putea surprinde pasărea dacă se mişcă sau vine spre mine. Am rezolvat problema distanţei.”

Gayle a mai documentat proiectul de resălbăticire şi prin sondaje, presarea de flori, conservarea plantelor în alcool şi crearea de schiţe şi tablouri în acuarelă. În cele din urmă, însă, se bucură de micile momente cu vieţuitoarele sălbatice care au apărut în acest loc şi este pasionată de beneficiile interacţiunii cu natura pentru sănătatea mintală. „Când mă uit prin aparat dimineaţa devreme, parcă mă umplu de o senzaţie de linişte şi pace”, explică ea. „Pot să împărtăşesc această stare de spirit postând imaginile pe reţelele sociale, ajutându-i pe alţii cu experienţa de a arunca o privire la frumuseţea care ne înconjoară.”

Ea îi încurajează pe toţi cei care se gândesc să creeze un proiect asemănător să înceapă cu câţiva copaci sau câteva tufişuri pentru a atrage păsări şi insecte. „Plantaţi întotdeauna copaci dacă puteţi”, ne sfătuieşte ea. „Nu aveţi nevoie de foarte mult spaţiu, iar în şase-şapte ani veţi avea o pădurice şi veţi putea să vă plimbaţi prin ea şi să simţiţi atmosfera acestui spaţiu.”

Articol scris de Lorna Dockerill