Astrofotografie: sfaturi pentru fotografierea cerului nopţii şi a stelelor

Admirarea stelelor pe cerul nopţii în aer liber poate fi o experienţă cu adevărat magică. În zilele noastre, datorită progreselor în tehnologia aparatelor de fotografiat, este mai uşor ca niciodată să ieşiţi în aer liber şi să surprindeţi minunea cerului nopţii.

Explorăm aici modul în care funcţionează astrofotografia, echipamentele necesare pentru fotografia nocturnă, inclusiv secvenţe cu redare accelerată şi imagini cu mişcarea stelelor, precum şi cele mai bune tehnici şi setări ale aparatului foto pentru fotografia nocturnă.

Înainte de a merge să fotografiaţi, nu uitaţi să consultaţi prognoza meteo, deoarece veţi avea nevoie de un cer perfect senin pentru a obţine imagini clare cu stele. Acestea fiind spuse, un strat parţial de nori poate oferi atmosferă fotografiilor cu cerul nopţii, aşa că fiţi creativi şi folosiţi vremea în avantajul dumneavoastră. Fiţi atenţi la vânt: dacă norii sunt relativ nemişcaţi, nu vor părea prea estompaţi în fotografiile în care folosiţi o expunere lungă.

Luaţi baterii şi carduri de memorie de rezervă, o lanternă pentru cap şi haine călduroase. Nu uitaţi să păstraţi bateriile în buzunare, deoarece acestea se descarcă mai repede atunci când sunt expuse la frig.

Pentru a realiza cele mai bune fotografii cu cerul nopţii, trebuie să mergeţi în natură, departe de orice poluare luminoasă. Căutaţi un loc liniştit, fără iluminare artificială. Luminile oraşului vor estompa stelele, dar la fel se poate întâmpla şi când este lună plină sau chiar semilună, aşa că verificaţi calendarul cu fazele lunii atunci când vă planificaţi şedinţa foto cu stele.

Cel mai bun moment pentru a fotografia Calea Lactee în emisfera nordică este între lunile martie şi septembrie, când aceasta apare la cea mai mare înălţime pe cer. Încercaţi să fotografiaţi între miezul nopţii şi 5 dimineaţa, de preferinţă în nopţile cu lună nouă. Sezonul Căii Lactee durează mai mult în emisfera sudică, din februarie până la sfârşitul lunii octombrie.

Pentru a fotografia cerul înstelat, trebuie să preluaţi controlul asupra aparatului foto, aşadar selectaţi modul Manual (M) şi încercaţi unele dintre setările detaliate mai jos:

• Timp de expunere: stelele se mişcă pe măsură ce Pământul se roteşte, aşa că, dacă doriţi să surprindeţi puncte precise de lumină, setaţi timpul de expunere la maximum 20 de secunde. Dacă îl prelungiţi dincolo de această limită, veţi obţine mişcarea stelelor.
• Diafragmă: va trebui să folosiţi şi o deschidere mai mare a diafragmei. Aceasta vă va permite să lăsaţi cât mai multă lumină posibil să pătrundă în aparatul foto, menţinând un timp relativ scurt de expunere. Nu uitaţi, o deschidere mai mare a diafragmei va determina o profunzime mai redusă a câmpului, ceea ce înseamnă că obiectele din prim-planul apropiat nu vor fi focalizate.
• ISO: al treilea factor care afectează expunerea fotografiilor este setarea ISO. Cu cât valoarea ISO este mai mare, cu atât este mai sensibil senzorul la lumina care pătrunde prin deschiderea diafragmei. Dacă alegeţi însă o valoare prea mare, imaginile vor avea un aspect granulat. Asiguraţi-vă că sunteţi mulţumiţi de deschiderea diafragmei şi timpul de expunere înainte de a experimenta cu setările ISO. Pentru început, încercaţi o valoare ISO de 1600 şi reglaţi în continuare pentru a observa cum afectează rezultatele.

Fotografierea cerului nopţii poate pune probleme capacităţilor de focalizare automată ale oricărui aparat foto. Luaţi în considerare focalizarea manuală, setând comutatorul AF/MF de pe cilindrul obiectivului Canon. Aparatele foto mirrorless precum Canon EOS R6 şi EOS RP oferă o previzualizare mărită a scenei, atât în vizorul electronic, cât şi pe ecranul din spate, ceea ce permite o focalizare manuală extrem de precisă. Un alt bonus este faptul că luminozitatea imaginii din vizor este amplificată automat. Vă puteţi bucura de aceleaşi beneficii şi cu aparate foto DSLR precum Canon EOS 90D, compunând imaginile în modul de vizualizare live pe ecran LCD din spate.

Aparatele foto care au un număr mare de megapixeli, cum ar fi Canon EOS R5, pot avea un impact uriaş asupra fotografiei cerului nopţii, permiţându-vă să păstraţi detalii ultrafine atunci când fotografiaţi stelele. Aceasta poate face diferenţa în cazul celor mai mici şi mai puţin strălucitoare stele, care, în funcţie de rezoluţia aparatului, pot fi surprinse clar sau pot să nu fie vizibile. Acest nivel de detaliu este deosebit de important dacă doriţi să realizaţi imprimări ale imaginilor cu cerul înstelat al nopţii*.

Obiectivele cu o deschidere „rapidă” a diafragmei sunt întotdeauna preferabile pentru a fotografia stele şi nu trebuie să coste o avere. De exemplu, Canon RF 35mm F1.8 Macro IS STM este un obiectiv superb pentru astrofotografie. Câmpul vizual moderat de larg al acestui obiectiv cuprinde o mare parte din cerul nopţii, în timp ce deschiderea rapidă a diafragmei lasă să intre multă lumină, iar stabilizarea optică a imaginii permite realizarea de fotografii de noapte cu aparatul foto în mână. Pentru a surprinde fotografii şi mai extinse ale Căii Lactee, Canon RF 16mm F2.8 STM este ideal, combinând un câmp vizual ultra-grandangular şi o diafragmă rapidă cu o construcţie compactă.

Dacă preferaţi versatilitatea suplimentară a unui obiectiv cu zoom, Canon RF 24-105mm F4-7.1 IS STM se extinde de la un câmp vizual generos de amplu la o distanţă focală de teleobiectiv, ceea ce înseamnă că poate fi folosit şi ca obiectiv pentru portrete şi natură sălbatică. Dispune totodată de stabilizare a imaginii, ceea ce vă permite să creşteţi timpul de expunere în timp ce fotografiaţi cu aparatul foto în mână. Pentru fotografii care doresc o calitate şi mai bună la acest interval de distanţe focale, Canon RF 24-105 mm F4L IS USM oferă elemente optice profesionale din seria L şi protecţie completă la factorii de mediu.

Canon RF 28-70mm F2L USM este un zoom standard spectaculos pentru astrofotografie, cu o diafragmă maximă f/2 incredibil de rapidă. Pentru a încadra mai mult la capătul grandangular, unde câţiva milimetri sunt foarte importanţi, încercaţi Canon RF 24-70mm F2.8L IS USM.

Canon RF 15-35mm F2.8L IS USM, un zoom ultra-grandangular, vă permite să surprindeţi o mare parte din cerul nopţii, bucurându-vă în acelaşi timp de o diafragmă rapidă şi de un interval flexibil de zoom. Compactul Canon RF 14-35mm F4L IS USM este o alternativă bună – cu doar un f/stop mai lent şi oferind un câmp vizual maxim şi mai amplu. Aflaţi mai multe despre motivele pentru care obiectivele RF vă pot oferi un avantaj atunci când fotografiaţi pe timp de noapte în ghidul nostru despre cele mai bune echipamente Canon pentru fotografia la lumină redusă*.

Dacă sunteţi în căutarea unui obiectiv cu zoom economic potrivit pentru aparatul foto DSLR cu format APS-C, Canon EF-S 17-55mm f/2.8 IS USM oferă o calitate impecabilă a imaginii şi o deschidere constantă rapidă a diafragmei de f/2,8, neobişnuită în această clasă.

Îmbunătăţiţi-vă fotografiile cu cerul nopţii prin includerea altor elemente care să aducă mai mult interes vizual: clădirile, copacii, munţii sau lacurile cu reflexii sunt toate opţiuni bune. Uneori, stelele fotografiate singure pot avea ca rezultat imagini lipsite de perspectivă sau de personalitate, aşa că trebuie să căutaţi întotdeauna un lucru unic pe care să îl fotografiaţi pentru a vă desăvârşi imaginea.

O tehnică tradiţională de păstrare a clarităţii într-o scenă, de la prim-plan la fundal, este de a seta obiectivul la distanţa hiperfocală, dar acest lucru nu este practic în cazul multor obiective moderne care nu au o scară de distanţă focală. Verificarea diferitelor zone pe ecranul din spate al aparatului foto cu o previzualizare mărită permite o focalizare manuală precisă, dar, având în vedere profunzimea redusă a câmpului la deschideri mari ale diafragmei, poate fi imposibil să focalizaţi întreaga scenă. O alternativă este de a face două sau mai multe fotografii cu diferite setări de focalizare şi expunere, adaptate separat la zonele de prim-plan şi la cerul înstelat îndepărtat, îmbinându-le apoi într-o singură imagine cu un program de editare care dispune de măşti de strat, cum ar fi Adobe Photoshop.

Dacă preferaţi să surprindeţi totul într-o singură fotografie, dar zonele din prim-plan sunt foarte întunecate, încercaţi să le iluminaţi cu un bliţ, cum ar fi Canon Speedlite 430EX III-RT, declanşând unul sau mai multe impulsuri luminoase în timpul unei expuneri lungi. Puteţi fi creativi şi luminând unele obiecte din prim-plan şi zone de interes în timpul unei expuneri lungi cu o lanternă sau chiar cu farurile maşinii, dacă aţi condus până la locul de fotografiere.

Surprinderea unor linii fantastice de lumină care să arate mişcarea stelelor este o provocare, dar vă puteţi familiariza cu această tehnică urmând câţiva paşi simpli. Începeţi prin a localiza Polul Nord, ceea ce este uşor de realizat folosind o aplicaţie cu harta stelelor pe smartphone. Dacă vă poziţionaţi astfel încât Polul Nord (sau Polul Sud, dacă vă aflaţi în emisfera sudică) să fie punctul focal al fotografiei şi folosiţi o expunere prelungită, modelul circular se va forma în jurul unei locaţii centrale. Nu uitaţi că, pentru orice fotografie cu expunere lungă, este important să folosiţi un trepied pentru a evita neclaritatea cauzată de mişcarea aparatului.

Lumina stelelor este slabă, aşadar folosiţi o valoare ISO ridicată (800, 1600 sau mai mare) pentru a le surprinde clar mişcarea. Faceţi câteva fotografii preliminare înainte de a încerca o expunere prelungită, deoarece cu cât valoarea ISO este mai mare, cu atât este mai probabil să apară zgomot în imagine.

Deşi este nevoie de 24 de ore pentru ca stelele să facă o rotaţie completă pe cer, se poate obţine un efect de mişcare a stelelor în formă de cerc complet cu o expunere prelungită de aproximativ 60-90 de minute. Dacă fotografiaţi în emisfera nordică, localizarea stelei Polaris pe cerul nopţii vă va oferi un punct de referinţă în jurul căruia stelele vor părea să se rotească.

Timpul cel mai lung de expunere disponibil la multe aparate foto este de 30 de secunde, deci trebuie să folosiţi setarea de expunere Bulb în modul Manual (M). Aceasta vă permite să menţineţi obturatorul deschis oricât de mult doriţi. Setaţi focalizarea la infinit şi, după ce sunteţi gata, încercaţi o expunere de aproximativ 30 de minute. Apoi, analizaţi din nou fotografia. Este posibil să fie nevoie de câteva încercări – şi de răbdare – dar în cele din urmă veţi obţine rezultate de care sunteţi mulţumit.

Altă opţiune este să creaţi un videoclip cu redare accelerată a cerului nocturn. Multe aparate foto Canon, inclusiv Canon EOS R6, EOS R5 şi EOS 90D, dispun de un mod de filmare cu redare accelerată, care utilizează un intervalometru încorporat. Montaţi aparatul foto pe un trepied şi setaţi un timp de expunere de aproximativ 20 de secunde sau mai scurt, setând corespunzător diafragma şi sensibilitatea ISO (f/4 şi ISO 640 funcţionează de regulă bine). Realizaţi o fotografie de test şi analizaţi rezultatele, aducând orice modificări necesare setărilor de expunere. Apoi, setaţi intervalometrul pentru a face fotografii succesive la fiecare câteva minute.

Timpul total de fotografiere a secvenţei va depinde de durata pe care doriţi să o aibă videoclipul cu redare accelerată a cerului nopţii, precum şi de rata de cadre. De exemplu, o secvenţă care însumează 60 de fotografii la o rată de cadre de 30 cps va avea ca rezultat un videoclip de două secunde.

O secvenţă bine realizată cu redare accelerată a mişcării stelelor poate fi uimitoare, cerul părând să se rotească treptat în faţa ochilor. Dacă aveţi noroc sau dacă vă planificaţi şedinţa foto pentru a vă sincroniza cu o ploaie de meteoriţi, stelele căzătoare vor ţâşni prin cadru, adăugând un plus de miracol galactic. Aflaţi cum surprind profesioniştii acest spectacol ceresc uimitor în ghidul nostru pentru fotografierea ploilor de meteoriţi*.


Articol scris de Matthew Richards


^{*Conţinut disponibil în anumite limbi.
Adobe şi Photoshop sunt fie mărci comerciale înregistrate, fie mărci comerciale ale Adobe în Statele Unite şi/sau în alte ţări.}