Realitatea Virtuală aduce reciful în jurul tău – și în interiorul tău.

5 min.
Madeline St Clair stă într-o barcă, pe un fundal cu o mare albastră și limpede. Poartă o cască VR, are o cameră în dreapta și un laptop deschis în stânga.

„Oamenilor de știință li se spune să nu se implice prea mult emoțional, pentru că activitatea noastră înseamnă doar cifre. Dar, ca specialist în recife de corali, asta este aproape imposibil.” Și uneori, doar uneori, emoția este exact ceea ce este necesar pentru a schimba lucrurile. Pentru Madeline St Clair, care este și cineastă, canalizarea acestor sentimente în munca ei este obligatorie. Deoarece scopul ei este să cucerească inimile și mințile celor care privesc distrugerea recifelor de corali ca pe ceva ce se întâmplă, pur și simplu, în altă parte.

Dar chiar și așa, ea știe că una este să le vezi întinderile vaste și minunate pe ecran și cu totul altceva să le experimentezi culoarea, mișcarea și viața cu proprii ochi. Așadar, este la fel de dificil, dacă nu chiar mai dificil, să împărtășești sentimentul visceral de șoc și pierdere atunci când întâlnești pentru prima dată un recif devastat și degradat. „Este incredibil de greu să transporți oamenii din casele lor în această lume subacvatică și să-i faci să simtă atât frumusețea acestui ecosistem, cât și urgența salvării lui”, spune ea. „Acesta este motivul pentru care am acceptat cu entuziasm oportunitatea de a filma recifele de corali din Seychelles în realitate virtuală.”

Dar trebuiau să se întâmple multe lucruri înainte de începerea propriu-zisă a filmărilor. „A trebuit să găsim un recif degradat și unul sănătos, pentru a arăta diferența”, explică Madeline. „Am colaborat cu Nature Seychelles pentru aceasta și am găsit o zonă mică, dar incredibil de frumoasă de corali – multe specii diferite, nefragmentat.” Dar această perfecțiune a venit cu un preț. „Ne-am confruntat cu un efect deosebit de puternic pe care îl numim hulă – unde apa se mișcă dintr-o parte în alta”, explică ea. „Este adesea zona în care valurile împing și trag apa spre și dinspre țărm, ceea ce este excelent pentru corali – acesta fiind motivul pentru care erau atât de sănătoși –, dar nu și pentru filmare, în special în realitate virtuală, care necesită stabilitate.” Așadar, au început să caute un alt loc cu recif de corali neafectat, dar cu mai puțină mișcare a apei.

Nu au găsit niciunul.

Torsul lui Madeline St Clair, în costum de scufundare, se află sub apă. În mâini, poziționată în fața corpului, ține o cameră Canon cu obiectiv dublu „ochi de pește” într-o carcasă impermeabilă.

„Locurile degradate erau ușor de găsit – erau peste tot. Unele invadate de alge – următoarea etapă a decăderii unui ecosistem de recif de corali – altele reduse la fragmente de schelet calcaros. A fost foarte dificil, foarte emoționant.” Așadar, s-au întors la locul inițial. Era singura lor șansă. 

Așa cum a descoperit și Kate Craggs de la Coral Spawning International, atunci când a început fotogrammetria recifelor din Seychelles, lucrul sub apă cu camera foto este o adevărată aventură. În primul rând, necesită multă pregătire. Verificările constante ale echipamentului asigură etanșarea perfectă a camerei (o mică scurgere în carcasa subacvatică poate fi un dezastru). În al doilea rând, camera trebuie să stea bine în apă. „Ultimul lucru pe care ți-l dorești este ca aparatul să se scufunde puțin sau să fie prea flotant; e de dorit să stea neutru în apă, astfel încât să nu te tragă nici în sus, nici în jos”, explică Madeline. Toate acestea se întâmplă într-o piscină, cu mult înainte de a intra în mare.

Apoi, totul ține de poziționare. „Principiul de bază al realității virtuale este că se filmează la nivelul capului. Dar noi facem scufundări în poziție orizontală, deci nu vom reuși asta”, spune ea. Câteva zile au fost petrecute testând cu minuțiozitate fiecare poziție posibilă sub apă — carcasa impermeabilă a aparatului fiind scoasă în mod repetat, pusă la loc și presurizată cu o pompă pentru ca filmările să poată fi verificate de fiecare dată. La toate acestea s-au adăugat echiparea și dezechiparea repetată a Madelinei și a scafandrului ei de siguranță, Sophie, astfel că fiecare test dura ore întregi. „A trebuit să găsim locul perfect pentru experiența captivantă a coralului, păstrând totodată distanța necesară pentru ca focalizarea și profunzimea de câmp să fie corecte.”

Madeline St Clair și alți doi scafandri se luptă cu un trepied, ținându-l pe fundul oceanului. Camera lor VR plutește deasupra lor, ținută cu o singură mână, pregătită pentru a fi montată pe trepied.

Și, pentru că nu existau alte locații neafectate, se simțea presiunea. Un efect puternic de hulă îi trăgea dintr-o parte în alta, spre înainte și spre înapoi, în timp ce încercau să filmeze. A fost nevoie de toată puterea lor pentru o filmare cât mai stabilă, astfel încât spectatorii să nu aibă rău de mișcare, însă, la un moment dat, efectul de hulă a devenit atât de puternic încât a fost nevoie de „puțină ingeniozitate tehnică”. „Am legat greutăți de un trepied cu centuri de scufundare și am atașat un dispozitiv de plutire pentru a manevra echipamentul greu pe fundul mării. Apoi am atașat camera și obiectivul VR pentru a putea surprinde câteva cadre fără influența hulei.”

Forța incredibilă a apei a făcut ca această sarcină aparent simplă să devină un efort colectiv enorm – Madeline, Sophie și o echipă de la Nature Seychelles s-au reunit, la cincisprezece metri sub apă, pentru a lupta cu hula și a fixa trepiedul de fundul oceanului. „Fundul mării era nisipos și instabil, totul se legăna și eram cu toții trași dintr-o parte în alta. Dar rezultatele au meritat.” 

A fost o filmare care i-a forțat pe toți la limită. „Eram sub efectul adrenalinei, știind că totul mergea bine, dar la sfârșitul fiecărei zile toți eram epuizați emoțional și fizic. Intram și ieșeam din apă de mai multe ori, cu tot ce implică asta. După scufundare, pregăteam tot echipamentul și descărcam materialul video, ca să-l putem analiza și să învățăm din el pentru filmările din ziua următoare.” Astfel, fiecare zi începea la 5 dimineața, în încercarea de a devansa hula, și se termina noaptea târziu.

„Dar acesta este visul: să poți aduce recifele de corali mai aproape de oameni”, spune Madeline. „Există o zicală care spune că «protejezi ceea ce iubești», dar eu cred că nu poți iubi ceea ce nu cunoști. Deci, sper ca oamenii care urmăresc acest documentar VR să învețe ceva, dar și să împrumute un strop din emoția, iubirea și fascinația mea pentru recifele de corali, reușind astfel să simtă și ei ceva. Urgență, evident, dar și speranță.”

Urmăriți progresul muncii noastre cu Coral Spawning International și Nature Seychelles aici pe VIZIONARE.

Asociate