De la un oraș de navetiști la reciful de corali

În cazul în care cunoașteți Londra, ați auzit probabil de Northern Line. Parte a celebrului metrou londonez, străbate Londra de la punctul cel mai nordic până în sud și se termină în orașul Morden. Se poate spune că Morden este o suburbie londoneză destul de obișnuită – un loc mai liniștit, plin de case pentru familii și spații verzi. Totuși, nu este cunoscut pentru scufundări, cer azuriu sau climate tropicale. Deci, cum poate găzdui Morden secretele recifelor de corali?

Ascunsă într-o zonă industrială, într-un depozit plin-ochi de echipamente, o mică echipă de oameni excepționali creează ceva cu adevărat magnific. Ei au descoperit cum să sincronizeze artificial forțele naturii și să declanșeze fenomenul de reproducere a coralilor – un eveniment de împerechere care a fascinat prin frumusețea sa uluitoare și a frustrat profund oamenii de știință din cauza aparițiilor sale aparent aleatorii. Aici, zeci de acvarii și jgheaburi stau în încăperi întunecate, conectate la sisteme care le controlează mediul – temperatura, fotoperioada, ciclul lunar, nutriția – și la camere Canon, care le urmăresc progresul timp de zile, săptămâni și luni.

Împreună, ei monitorizează și induc evenimente previzibile de înmulțire cu o frecvență mai mare decât natura însăși. Iar atunci când aflați că recifele de corali sunt adesea numite „pădurile tropicale ale mării”, începeți să înțelegeți de ce această muncă nu este doar magică, ci și necesară. În plus, datorită parteneriatului cu Canon, acum pot folosi numeroase echipamente profesionale de fotografie – aparate foto și o gamă variată de obiective – pentru a crea o enciclopedie vizuală a reproducerii coralilor, unică în lume.

Născut din inițiativa biologului marin, dr. Jamie Craggs, a îngrijitorului de recife și expertului în managementul acvariilor, Vincent Thomas, și a profesorului de biologie acvatică, dr. Michael Sweet, Coral Spawning International (fost Coral Spawning Lab) este ramura comercială a unui proiect de cercetare care s-a dezvoltat pe parcursul întregii vieți de adult a lui Jamie. După un deceniu de încercări de a descifra misterele reproducerii coralilor, a avut parte de un moment „evrika!” care a devenit povestea de început a laboratorului – și, din nou, nu se afla aproape de ocean când s-a întâmplat.

„O companie de scufundări din Fiji a postat un tweet cu textul: «Peste două zile, veniți să faceți scufundări și să vedeți reproducerea coralilor!»”, își amintește el. Dar de unde știau? „Acel tweet mi-a oferit un moment pe care l-am putut folosi pentru a începe să aprofundez parametrii de mediu”, explică el. „Pentru că ne-a oferit o dată, am putut calcula retrospectiv și determina data ciclului lunar. Am început să colectăm date de pe recif.” În decurs de un an, Jamie, Mike și o echipă de la Horniman Museum and Gardens din Londra au realizat prima reproducere predictibilă de corali din lume, într-un sistem complet închis.

Ar fi de așteptat ca mecanismele acestui mister incredibil să fie un secret bine păzit, dar lucrurile nu stau deloc așa. Echipa a făcut cercetarea open source, permițând oricui, oriunde în lume, să o folosească pentru a restaura recifele locale sau pentru a desfășura cercetări suplimentare, folosind-o ca bază. De fapt, Mike spune că: „aceasta este o parte foarte importantă a întregului proces. Vrem să avem un impact; vrem să ne aducem aportul pentru a ne asigura că recifele vor supraviețui pentru generațiile viitoare.” Au descoperit rapid că, deși exista un mare interes pentru proiecte de restaurare, li se solicita și sprijin. Aceasta a inclus o serie de solicitări pentru a furniza instrumentele și expertiza necesare pentru a pune în mișcare aceste proiecte, ceea ce a devenit rapid nesustenabil.

Așadar, au analizat posibilitatea de a comercializa conceptul. N-a trecut mult timp și au început să producă și să livreze un număr mare de „laboratoare la cutie”, care puteau fi puse în funcțiune instantaneu în locații din întreaga lume, cu asistență tehnică de specialitate din partea lui Jamie, Vince și, desigur, Mike. „Vince și cu mine avem împreună 55 de ani de experiență în întreținerea acvariilor marine, iar Mike contribuie cu studii științifice de top de mai bine de 20 de ani”, explică Jamie. „Este o combinație perfectă: avem cunoștințe vaste, nu doar în ceea ce privește construirea unui acvariu, dar și în înțelegerea tuturor nuanțelor legate de modul în care trebuie să funcționeze. Și cred că acesta este principalul nostru atu, motivul pentru care oamenii vin la noi. Pentru că vor sprijinul nostru pentru a-i ajuta să reușească.”

Pe măsură ce afacerea se dezvoltă, tehnologia evoluează în același ritm, iar Jamie face comparații cu metodologiile de producție, unde fiecare parte a procesului poate fi revizuită, îmbunătățită, adaptată și dezvoltată pe măsură ce devin disponibile informații și instrumente noi. De exemplu, au proiectat și jgheaburi noi în formă de V, care pot fi conectate („ca Meccano”, râde Jamie) și extinse pentru a se adapta la capacitatea necesară. Se pot atașa elemente suplimentare, la nevoie, pentru a îndeplini diverse sarcini. „O companie din San Francisco intenționează să construiască o structură cu un braț robotic pentru a automatiza non-stop multe dintre procesele de hrănire, sifonare și curățare”, explică el. „Desigur, poate integra și funcția de fotografiere”, adaugă Vince. „Ar putea fotografia fiecare coral și cartografia evoluția acestuia pe parcursul unei anumite perioade.”

Cu o tavă de doi metri care conține 1260 de corali, anvergura acestei oportunități de fotografiere și datele pe care are potențialul de a le colecta sunt vaste. Iar acest lucru este important deoarece creează, practic, o bază de date vastă și cuprinzătoare a activității coralilor, care poate fi utilizată pentru optimizarea procesului de creștere. Așa cum vă puteți imagina, un obiectiv macro este indispensabil pentru ei atunci când urmăresc progresul coralilor, iar prin fotografierea fiecărui nou bumb de coral la momente fixe se pot urmări ratele mortalității și se poate începe extrapolarea suprafeței fiecărei bucăți de coral, deoarece toate pornesc de la o dimensiune standardizată. „Așadar, putem începe să evaluăm debitele de apă, regimul de hrănire, intensitatea iluminării, speciile de erbivore necesare – ce merge și ce nu”, explică Vince. „Încercăm să reproducem natura, dar avem un control mult mai mare.”

„Dacă montăm o cameră pe un microscop fluorescent, putem aplica diferiți markeri fluorescenți în diverse etape”, adaugă Jamie. „Practic, am documentat diferite stadii embrionare, iar toate acestea contribuie la cifrele din lucrările de cercetare pe care le publicăm.” În acest sens, echipamentul său foto este atașat inclusiv la microscoape și echipamente sterile, capturând imagini la un anumit interval de timp și nu numai. A devenit parte integrantă a echipamentului de laborator al echipei și, la fel de important, le permite să împărtășească povestea muncii lor la nivel global.

Munca lor și documentarea meticuloasă a fiecărei etape a procesului sunt cruciale pentru înțelegerea și restaurarea recifelor de corali din întreaga lume, care suferă în prezent dintr-un număr imens de cauze provocate de om. Schimbările climatice, acidificarea oceanelor, poluarea, pescuitul excesiv și chiar daunele fizice contribuie toate la degradarea unor recife valoroase, recunoscute pe scară largă ca fiind printre cele mai diverse ecosisteme de pe Pământ. Însă aceasta este doar o latură a lucrurilor. Națiunile Unite afirmă că „recifele de corali generează până la 2,7 trilioane de dolari pe an în servicii, inclusiv prin furnizarea unei infrastructuri naturale esențiale care protejează coastele marine din ce în ce mai vulnerabile împotriva furtunilor și inundațiilor, asigurarea securității alimentare pentru populațiile vulnerabile, generarea veniturilor din turism și chiar asigurarea de materii prime pentru medicamente salvatoare de vieți.” Imperativul de a le restaura este clar.

„Iar realitatea este că, fără schimbările climatice, nu am fi nevoiți să facem nimic din toate astea. Și cu siguranță nu vom reconstrui recifele lumii doar prin restaurare”, afirmă Mike. „Știm că este adevărat, pentru că anvergura este pur și simplu enormă. Dar putem încerca să câștigăm suficient timp.” El dă exemplul insulei Palau, unde recifele pot și chiar se recuperează treptat după albire (unde o creștere a temperaturii face coralul să devină alb, eliminându-i sursa de energie și hrană), deoarece este izolată natural și ferită de pescuit excesiv sau de expunerea la agenți patogeni antropici. „Restaurarea înseamnă să oferi coralilor o mână de ajutor și să declanșezi procesul de recuperare.”

Pentru a înțelege pe deplin activitatea Coral Spawning International, trebuie să revenim la elementele de bază ale reproducerii. Un eveniment de reproducere este momentul în care coloniile de corali eliberează o explozie de ovule și spermatozoizi în apă. Este fascinant de urmărit, iar Jamie îl descrie ca „o lampă cu lavă vie”. Aceste ovule și spermatozoizi plutesc și se întâlnesc, fertilizându-se în mod natural și producând larve, care apoi plutesc în curenții oceanici până când, în cele din urmă, se depun pe o piatră sau pe o altă structură coraliferă. Larvele trec apoi printr-o metamorfoză, transformându-se în coralul pe care îl cunoaștem. Însă, în cadrul procesului derulat de Jamie și echipa sa, ovulele și spermatozoizii sunt colectați în recipiente speciale și transportați la laborator. Aici se desfășoară o procedură de fertilizare in vitro pentru corali, iar după câteva zile apar noi larve de corali asemenea „bebelușilor în eprubetă”. Acestea sunt duse apoi în acvariu pentru a se dezvolta.

Unul dintre motivele acestui proces este de a permite echipelor să studieze activitatea reproductivă și să asigure diversitatea genetică a coralului, ceea ce îl va face mai rezistent în viitor. Jamie explică: „În timpul evenimentelor de albire, există întotdeauna anumiți corali individuali care nu se albesc neapărat. Așadar, în codul lor genetic, sunt deja robuști. Totuși, în cazul în care coloniile supraviețuitoare se află în părți opuse ale unei insule, nu se vor reproduce niciodată fără intervenție. Așadar, putem reuni cele două colonii în laborator pentru a crea următoarea generație. Totodată, putem folosi acele specimene pentru reproducere selectivă. Astfel, descendenții produși sunt mai rezistenți la schimbările climatice.” Însă, din cauza acelorași factori de mediu, și Coral Spawning International se află într-o cursă contra cronometru. „Probabil că ne-a mai rămas o fereastră de timp de cel mult opt ani”, explică Mike. „Dacă nu vom avea un impact semnificativ până atunci, s-ar putea să fie prea târziu.”

Prin parteneriatul cu Canon, echipa de la Coral Spawning International folosește camere și obiective de ultimă generație pentru a documenta această muncă extraordinară. Acestea sunt instrumente care îi ajută să inspire acvariști amatori, activiști pentru conservare și comunitatea biologilor marini, dar și să creeze o poveste care poate depăși granițele comunităților de specialiști. Pentru că, atunci când ceva fascinează și educă în egală măsură, lumea devine atentă și, deseori, trece la acțiune. Chiar dacă publicul diferă, povestea vizuală este aceeași: o narațiune puternică despre miracol, urgență și speranță, care atinge o coardă sensibilă în inima oricui, indiferent dacă numim „acasă” Pacificul de Sud… sau sudul Londrei.