Toamna, natura oferă un spectacol incomparabil faţă de alte anotimpuri. Aversele de ploaie frecvente adaugă saturaţie tonurilor, iar vânturile blânde generează un flux ritmic, în timp ce ceaţa şi burniţa creează tablouri desăvârşite în alb şi gri, ce contrastează cu petele de culoare ale frunzelor de toamnă în plină transformare.
„Toamna este anotimpul care stimulează cel mai mult simţurile. Te face să te gândeşti la viaţă”, spune fotograful de natură şi peisaje stabilit în Olanda, Theo Bosboom. „Dar, deşi este un anotimp încântător, este foarte dificil să creezi ceva ce nu s-a mai văzut înainte.” În cadrul seriei sale „Frunze de toamnă”, Theo a vrut să găsească un nou mod de a evidenţia cele mai bune aspecte ale anotimpului.
Theo este un colaborator regulat al National Geographic şi al revistei BBC Wildlife şi a câştigat de două ori premiul Fotograful european de natură sălbatică al anului. După ce revenise în fiecare an în valea Hoëgne din Belgia, considerase că surprinsese tot ce aveau de oferit pădurile.
„Este foarte pitorească şi de-a dreptul magică toamna, însă după câţiva ani, mi-am dat seama că o fotografiasem din toate unghiurile”, spune el. „Începusem să mă întreb: asta a fost?” Chiar în acel moment, câteva frunze au căzut într-un râu şi m-am uitat cum erau transportate de apă, cum se rostogoleau sub micile cascade şi rămâneau blocate în spatele ramurilor şi pietrelor. Atunci mi-a venit ideea să fotografiez frunzele de sub apă, în acelaşi mod în care probabil un peşte vede toamna.”
Deşi ideea pentru Călătoria frunzelor de toamnă poate să fi părut destul de simplă, punerea ei în practică nu a fost deloc uşoară. „În acel moment, fotografia nu era decât un hobby pentru mine”, explică el, însă a făcut rost de o carcasă rezistentă la apă WP-DC28 de la Canon pentru aparatul său foto Canon PowerShot G10. Şi-a pus cizme de cauciuc şi un costum de scafandru, s-a avântat în apa rece a râului cu aparatul foto în carcasa rezistentă la apă şi l-a îndreptat spre cer.
„Nu puteam să văd prea bine ce făceam, dar de fiecare dată când trecea o frunză pe lângă mine, apăsam pe buton şi speram că voi obţine ce-mi doream”, adaugă el. „Majoritatea fotografiilor au fost destul de proaste şi am făcut nenumărate selfie-uri accidentale, însă a existat o fotografie cu adevărat frumoasă, care s-a evidenţiat [cea de mai jos]. M-a făcut să înţeleg că acesta ar putea fi un proiect, aşa că atunci m-am hotărât să investesc în carcasele subacvatice pentru aparatul meu foto Canon EOS 5D Mark III [în prezent, urmat de Canon EOS 5D Mark IV].”
Pe perioada următoarelor perioade de toamnă, Theo a avansat rapid de la amator la profesionist, renunţând în cele din urmă la meseria sa de avocat în 2013. Şi-a îmbunătăţit tehnicile de fotografiere subacvatică, preferând să utilizeze lumina naturală dacă era posibil, care, spre deosebire de practicile fotografiei de peisaje, însemna că cea mai bună perioadă din zi pentru fotografiere era la amiază.
„Când soarele strălucea la intensitatea maximă, râurile primeau cantitatea maximă de lumină, aşadar, rareori am avut nevoie să mă bazez pe bliţ, doar dacă apa era foarte nămoloasă sau dacă voiam să luminez un colţ interesant”, spune el. „A trebuit să măresc ISO pentru a surprinde imagini cu impact puternic în apa râului, deoarece aveam nevoie de lumină suplimentară sub apă. Din fericire, creşterea valorii ISO pe Canon EOS 5D Mark III nu a afectat calitatea.”