Essaouira - Along Dusty Roads image

Fotografii de călătorie de la Along Dusty Roads

Portret înfăţişându-i pe Emily şi Andrew

Sugestii de pe drum.

Pentru multe persoane ideea de a-şi face bagajele şi a achiziţiona un bilet dus către cealaltă parte a lumii pentru a-şi îndeplini visul este exact asta, un vis. Dar este exact ceea ce Andrew şi Emily au făcut.

Într-o seară ploioasă, în estul Londrei, s-au decis să-şi combine pasiunile comune, fotografia şi călătoria, şi astfel a luat naştere Along Dusty Roads.

Am discutat cu ei despre călătoriile prin lume şi despre inspiraţia lor de a-i ajuta pe călătorii independenţi ca şi ei.

Ne puteţi spune câte ceva despre voi, despre blogul şi povestea voastră?

Ne-am cunoscut în Londra, prin intermediul unui site de întâlniri online şi am descoperit că împărtăşim dragostea pentru călătorie şi fotografie. Probabil din această cauză niciunul dintre noi nu a spus „nu” plecării din Londra pentru a călători câţiva ani, aşadar a devenit o ambiţie realizabilă.

Along Dusty Roads a fost ceva care a început ca o platformă pentru fotografiile şi notele noastre de călătorie, în 2014. Ne-am urcat în avionul către Mexic cu un bilet dus, cu bani îndesaţi în şosete, un itinerariu aproximativ, o doză sănătoasă de dorinţă de ducă şi de departe prea mult echipament şi accesorii. Şi într-un autobuz vechi în Belize, ne-a venit ideea numelui.

Ne-am gândit că ar trebui să fie ceva practic şi inspiraţional pentru alţi călători prin America Latină. De atunci, a devenit afacerea şi pasiunea noastră cu normă întreagă – un loc în care călătorii de toate tipurile pot găsi inspiraţie, pot învăţa cum să călătorească mai eficient sau pur şi simplu să viseze la următoarea lor aventură în timpul pauzei de masă.

Ce este mai importantă, povestea sau fotografia??

Depinde foarte mult de locaţie, cât de mult ne-am documentat şi cum am ales să ne trăim experienţa în acel loc.

De exemplu, când am călătorit în Bolivia, am fost fascinaţi de variatele grupuri indigene şi hainele lor remarcabile. Purtând conversaţii cu diferite persoane, am aflat despre o piaţă situată exact lângă Sucre, unde foarte multe grupuri, toate având pălării fascinante, se strângeau în fiecare sfârşit de săptămână; ne-am dus acolo cu intenţia clară de a spune această poveste. Şi în Essaouira (Maroc), nu aveam nicio idee despre faptul că ne-am putea îndrăgosti atât de mult de pescarii care lucrau în port, şi totuşi acela era locul care ne tot atrăgea, întotdeauna încercând să capturăm încă o fotografie. În majoritatea cazurilor, lăsăm locul să ne ghideze; impresia noastră este deseori formată din scenele care apar în faţa noastră şi oamenii de pe drum.

Când v-aţi mutat de pe străzile Londrei în vastul tărâm al Americii Latine, cum v-aţi adaptat tehnicile fotografice la noile împrejurimi?

Deşi poate părea ciudat, niciunul dintre noi nu s-a ocupat cu asta înainte de aventura noastră în America Latină. Când am călătorit în străinătate, am creat un catalog de imagini de călătorie care sunt acum stocate pe unităţi de memorie prăfuite. Rareori ne-am aventurat în Londra cu aparatele noastre foto, deoarece ţara noastră nu prea ne trezea interesul.

Din fericire, acest lucru s-a schimbat acum, şi am realizat că un individ, un colţ de stradă sau o scenă nu trebuie să fie în totalitate din altă ţară pentru a fi interesante. Cel mai banal loc poate fi interesant, iar o imagine superbă poate exista aproape oriunde.

Marrakech – imagine Along Dusty Roads

©Along Dusty Roads

Ce sfaturi aveţi pentru fotografii aflaţi la început de drum?

Învăţaţi noţiunile de bază despre lumină, deschidere, încadrare şi editare; renunţaţi la modul automat şi fotografiaţi manual. Nu vă gândiţi că fotografiile de călătorie sunt tot ceea ce vedeţi pe Instagram. Este foarte important să vă faceţi timp pentru a încerca abordări şi stiluri diferite şi pentru a vedea ce vă alimentează pasiunile şi la ce vă pricepeţi cel mai bine. Nu păstraţi fotografiile doar pe un ecran digital; printaţi câteva dintre acestea pentru a vă oferi o perspectivă diferită şi a vă permite să vă „simţiţi” munca.

Cum vă aventuraţi în căutarea sufletului unui loc, capturând ce reprezintă cel mai bine locurile pe care le vizitaţi?

Ne plimbăm. Ne plimbăm foarte mult. Ne plimbăm fără o ţintă anume în oraşe şi sate şi printre dealuri, şi fotografiem exact lucrurile peste care dăm. Uneori în timpul fotografierii unei noi destinaţii nu ne dăm seama care este tema, ci o descoperim de abia după ce ajungem acasă, ne detaşăm şi ne uităm peste imagini câteva săptămâni sau luni mai târziu.

Este important să laşi locul să îţi arate povestea sa, decât să o cauţi având o idee preconcepută.

Fotografiile de călătorie par simple, dar sunt dificil de obţinut – cum vă asiguraţi că ale voastre sunt speciale?

În lumea Instagramului, fotografia de călătorie devine din ce în ce mai asociată cu femei în rochii fastuoase şi pălării fabuloase decât cu oameni şi locuri care există în realitate. În Marrakech de exemplu, toată lumea pare să locuiască în acelaşi riad, să meargă la acelaşi spa şi să captureze aceleaşi imagini de care site-urile populare sunt pline deja. Şi în timp ce necesitatea impune ca feedul şi blogul nostru să încorporeze câteva astfel de imagini „momeală”, am decis în urmă cu câteva luni să fim sinceri cu noi înşine şi stilul de fotografie pe care îl iubim.

Aţi putea să ne oferiţi câteva sfaturi pentru cei care fotografiază persoane în timpul călătoriilor?

Suntem întrebaţi întotdeauna cum fotografiem persoane, le cerem permisiunea înainte sau după? Sincer, rareori îi întrebăm. Aceasta este diferenţa dintre portretele frumoase şi fotografiile grozave făcute pe stradă. Întregul limbaj corporal al unei persoane se schimbă dacă ştie că este fotografiată, iar imaginea care exista încetează să mai existe.

Desigur, este foarte important să fotografiezi în acest fel având un scop, respect şi un simţ al împrejurimilor – judecăm întotdeauna situaţia şi fotografiem prin surprindere în 90% din cazuri.

Este momentul zilei important în fotografiile voastre?

Este vital. Diferenţa dintre o fotografie drăguţă şi una grozavă este dată deseori de momentul zilei în care a fost făcută. Fotografierea în momentul ideal este unul dintre cele mai uşoare moduri de a-ţi îmbunătăţi cadrul final, dar atunci când călătoreşti (în special dacă ai puţin timp sau dacă vremea e îngrozitoare) acest lucru nu este întotdeauna posibil.

Dar cum toţi fotografii încearcă să prindă momentul ideal, este la fel de important pentru noi ca bloggeri de călătorie să recunoaştem că fotografia de călătorie nu ar trebui să ofere doar impresia unor zile şi experienţe permanent însorite; câteodată vremea este urâtă şi câteodată nu vei reuşi să ajungi într-un anumit loc şi să-l fotografiezi cum sperai.

Dar obţinerea imaginii perfecte nu este singurul motiv pentru a te aventura într-un loc superb.

Să fii plătit pentru a călători a devenit un vis la care mulţi aspiră – ce sfat le-aţi oferi celor care îşi doresc să-şi construiască o carieră bazată pe călătorii?

Primul sfat ar fi să nu creadă în publicitatea falsă. Există 101 cursuri şi articole diferite care susţin faptul că dacă faci asta şi asta, apoi asta, vei deveni un blogger de călătorie de succes – pur şi simplu nu este adevărat. Ceea ce aceste articole omit deseori să menţioneze este timpul petrecut lucrând din greu şi cele câteva circumstanţe norocoase de care ai nevoie pentru a reuşi în acest domeniu.

Dacă într-adevăr sunteţi pasionaţi şi vă doriţi o carieră în asta, învăţaţi să scrieţi şi îmbunătăţiţi-vă stilul fotografic. Asiguraţi-vă că vă place să călătoriţi şi tot ce implică acest lucru. Nu este vorba doar despre hoteluri de 5 stele şi piscine superbe. Fiţi curioşi, fiţi pasionaţi şi fiţi la fel de fericiţi despre un articol pe care l-a citit o singură persoană ca şi cum aţi fi pentru unul citit de către 10.000.

Circuitul Quilotoa, Ecuador – imagine Along Dusty Roads

©Along Dusty Roads

Filozofia voastră de călătorie este compusă dintr-o duzină de idei legate de divertisment, acceptare şi depăşirea limitelor – ne puteţi spune mai multe despre asta?

Mica noastră filozofie de călătorie ne asigură că, chiar dacă nimănui altcuiva nu îi pasă de ce am făcut sau nu-şi doreşte să afle despre lucrurile uimitoare pe care le-am văzut, vom avea întotdeauna cunoştinţele pe care le-am dobândit văzând o mică parte a lumii cum nimeni altcineva nu a văzut-o. Acel moment, acel loc – acela a fost al nostru.

În mod fundamental, călătoria este un privilegiu şi nu ar trebui să uităm niciodată acest lucru.

Ne puteţi spune una dintre poveştile voastre preferate, dintre cele pe care le-aţi surprins cu aparatul foto?

Fără îndoială, aceasta a avut loc în Ecuador. Era ultima zi dintr-o excursie pe jos de cinci zile în munţii Anzi – circuitul Quilotoa. Emily era răcită cobză, iar picioarele noastre erau pline de băşici. Ar fi trebuit să călătorim cu un camion ultimii kilometri ai traseului pentru a prinde autobuzul înapoi către Latacunga, dar ni s-a spus că nu urma să plece decât peste patru ore. Am decis să mergem pe jos. O oră mai târziu, o minge de fotbal a apărut în mijlocul drumului, fiind urmată de câţiva copii, nu mai mari de 5 sau 6 ani – ajunsesem la şcoala din sat.

În următoarele câteva ore, am petrecut o după-amiază deosebită cu aceşti copii şi profesorii lor. Am jucat fotbal, am vorbit spaniolă, am împărtăşit poveşti şi le-am arătat cum să facă fotografii cu aparatele noastre foto. Suntem aproape siguri că a fost prima dată când majoritatea dintre aceştia au avut ocazia să utilizeze un aparat foto; au fost foarte bucuroşi să ne fotografieze pe noi şi să se fotografieze unii pe alţii, chicotind de fiecare dată când vedeau rezultatele. Este una dintre poveştile noastre preferate din America Latină şi una dintre amintirile noastre preferate de călătorie.

Care este instrumentul de care nu vă puteţi desprinde în timpul călătoriilor?

Cu siguranţă obiectivul Canon EF 50mm f/1.4. Calitatea imaginii este superbă. Deseori trebuie să capturăm imagini într-o fracţiune de secundă, iar lucrând cu un obiectiv fix înseamnă că suntem constant conştienţi de locul în care trebuie să stăm pentru a captura scena pe care o vedem. În special atunci când fotografiem prin surprindere, o tehnică pe care o utilizăm destul de des.

Whitstable – imagine Along Dusty Roads

©Along Dusty Roads

Ca întrebare de sfârşit, ce urmează să vedem pe Along Dusty Roads?

În principal, ne dorim să promovăm călătoriile independente, atente şi pline de curiozitate. Cu toate acestea, pentru a ne dezvolta ca fotografi şi povestitori, ne dorim să facem ceva puţin diferit în 2018.

Pe lângă articolele noastre obişnuite, ne dorim să mergem puţin mai departe. Ne dorim să spunem poveştile oamenilor pe care îi întâlnim în drumul nostru – oamenii care ne fac posibile experienţele de călătorie. Acest lucru ne va îmbunătăţi stilul de portretistică şi documentare, în timp ce ca persoane cu influenţă asupra alegerii destinaţiilor de călătorie, ne va susţine în a-i face pe oameni să se gândească la impactul pozitiv al călătoriilor într-un loc anume.

Cât despre destinaţii: Letonia, Brazilia, Caraibe, Ţările de Jos, Insulele Feroe şi Spania sunt incluse în plan. Ne-am dori să explorăm şi Regatul Unit puţin mai mult.

Dacă doriţi să urmăriţi poveştile celor de la Along Dusty Roads, acesta este linkul la blog.

Aparatele şi accesoriile utilizate de cei de la Along Dusty Roads

Aparat foto:

Canon EOS 70D

Obiective:

Canon EF 50mm f/1.4 USM

Canon EF-S 24mm f/2.8 STM

Canon EF-S 18-200mm f/3.5-5.6 IS

Trepied şi telecomandă wireless Canon RC-6

Răspunsurile au fost editate pentru a fi mai clare şi mai fluente.



Interviu realizat de: Dan Castle